Caracterul 'puternic emoţionant/şocant' al artei - urmare obiectivă a chintesenţei ei, nu marcă unică.
Nu să emoţioneze/şocheze în primul rând trebuie să fie ţinta artistului, ci să realizeze acea transcendere spre Acolo. Emoţia/şocul nu reprezintă deci un scop în sine, ci efecte ale realizării dezideratului anterior enunţat. Dacă le urmăreşti doar pe acestea, nu te vei alege decât cu o manelizare ţipătoare a artei.
Azi, tot mai des, aceasta (exemplul cel mai elocvent - fotografia) este redusă ilegitim redusa doar la aceste caracteristici secunde.
Un comentariu:
Succint şi cu esenţa! :) De acord!
Trimiteți un comentariu