13 noiembrie 2017

„România de poveste”, expoziție colectivă de fotografie în Lucca, Italia


Clubul Fotografilor Iaşi

Departamentul pentru Ecumenism al Arhiepiscopiei Catolice Lucca

Uniunea Catolică a Artiștilor Italieni (UCAI)

Parohia Ortodoxă Romană „Sfântul Antonie cel Mare” - Lucca


Expoziţia colectivă de fotografie

„România de poveste”

Expun: Florin Aioanei, Mihaela Ajitariţi, Florin Andrei, Nicu Apostu, Andrei Baciu, Constantin Ciofu, Vlad Colotilă, Mirela Grosu, Laura Manolescu, Cătălin Manolescu, Mihaela Burlacu, Daniel Olariu, Ovidiu Porohniuc, Cristian Vidraşcu.


Perioada: 19 noiembrie – 10 decembrie 2017

Program vizitare: 16:30-18:30

Vernisaj: Duminică, 19 noiembrie 2017, ora 16:00, Biserica „Sfânta Giulia”, Piața Suffragio 1 - Lucca


Prezintă: Melania Cristina Cotoi

„România de poveste” s-a născut în urma organizării unei tabere de fotografie în localitatea Buhalniţa-Neamţ. La români, se spune că „veşnicia s-a născut la sat”. În acest context, suntem mai mult ca siguri că satul românesc, surprins de fotografii din Iaşi, Botoşani şi Ploieşti, participanţi la expoziţie, va cuceri inimile tuturor ce vizionează lucrările noastre. Am căutat să aducem în faţa publicului o Românie frumoasă, de poveste, din care au plecat milioane de oameni să muncească pentru un trai mai bun. România lăsată acasă poartă încă frumuseţea tradiţiilor moştenite de la înaintaşi, iar partea spirituală dăuinuie de sute de ani atât în inimile oamenilor cât şi în bisericile ridicate de-a lungul secolelor.


Text: Constantin Ciofu
Coordonator eveniment: Daniel Olariu
Afiş realizat de Florin Aioanei


Pagina de Facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/events/141123223205273/.
http://clubulfotografiloriasi.ro/

7 noiembrie 2017

#130 (George Steiner: artă vs jurnalism; originalitate vs noutate)


„The temporalities of poetry, art and music are not only specific to themselves (music is, indeed, time made free of temporality). The text, the painting, the composition are wagers on lastingness. They embody the dur désir de durer (the harsh, demanding desire for durance‘). In a perfectly concrete sense, their deadlines are those of an unknown extension into the future. Serious art, music, writing is not interesting in the sense in which journalism must be. Its solicitation and governance of us are those of a patient necessity. The appeal of the text, of the work of art or music is, radically, disinterested. Journalism bids us invest in the bourse of momentary sensation. Such investment yields ‘interest‘ in the most pragmatic sense. The dividends of the aesthetic are, precisely, those of ‘disinterest‘, of a rebuke to opportunity. Above all, meaningful art, music, literature are not new, as is, as must strive to be, the news brought by journalism. Originality is antithetical to novelty. The etymology of the word alerts us. It tell of ‘inception‘ and of ‘instauration‘, of a return, in substance and in form, to beginnings. In exact relation to their originality, to their spiritual-formal force of innovation, aesthetic inventions are ‘archaic‘. They carry in them the pulse of the distant source.”

(George Steiner, Real Presences, The University of Chicago Press, 1989, pp. 27-28.)