28 februarie 2012

„Fotografia ta sub lupă” ─ o analiză a unei Fotografii



Numărul 7 al Foto4All găzduiește, la rubrica „Fotografia ta sub lupă”, o analiză făcută de subsemnatul unei fotografii superbe semnate de Mircea Brânda. Revista se află aici și poate fi și salvată ca document PDF.

1. Ce atrage atenția din start în această fotografie este personajul central. Privirea se duce direct spre el datorită a)compoziției centrale și zăbovește asupra sa datorită b)misterului indus de pălăria trasă pe ochi și c)hainelor aparte (pălăria albă, sacoul cu dungi). Toate aceste lucruri, pe fundalul aglomerației de persoane din jurul lui.

2. Odată sesizate aceste aspecte, urmează fundalul/contextul arhitectural: niște scări și o stradă veche, cu netă încărcătură istorică.

3. După aceea, ochiul revine/mi-a revenit la personaj și la cei din jurul său, raportați acum la decor.
a)Toate personajele „secundare”, să le numesc  așa, contrastează prin aspect cu vechimea străzii pe care se află. Toți par a fi turiști, sau, oricum, persoane aflate în trecere care vor, cel mult, doar să viziteze zona.
Băiatul din stânga, cu rucsacul în spate, pare a se îndrepta către o altă zonă de vizitare, asemeni fetei din prim-plan (cu o broșură turistică în mână?) El urmează să iasă, în câteva secunde, din scenă prin stânga, iar ea, simetric, prin dreapta.
Cele două fete din spatele subiectului, îmbrăcate, și ele, modern, cu suc la pet, cu ochelari de soare și cu un decolteu... semnificativ, par a a fi concentrate doar asupra dialogului amuzant dintre ele. (Poate despre același tânăr, așa cum ar rezulta din privirea celei din stânga? Dar aceasta constituie doar o poveste secundară).
Mai departe, personajul în tricou negru din dreapta din capul scărilor stă țeapăn pentru o poză de turist / de Facebook, o poză „iola”, adică („eu pe strada cu arhitectură medievală/veche Cutare din orașul Cutare”), pe care i-o face cel de jos.
În fine, mult mai în spate se văd alți trecători/turiști. 

b) Cu toții, contrastează cu personajul nostru. Postura sa – capul ușor plecat, mâinile pe lângă corp și mai ales picioarele ușor îndoite – arată clar că, spre deosebire de restul, el stă și va rămâne pe loc. Apare astfel, neîndoios, un lucru: e limpede că, peste câteva clipe, toți ceilalți vor fi dispărut, cu excepția lui, rămas în aceeași poziție.

c) Înseamnă că personajul principal nu e ca toți ceilalți. Toți trec, el rămâne. Toți sunt îmbrăcați după același calapod, el – altfel. Toți sunt, fără îndoială, străini acestui decor. El, prin imobilitatea sa, pare a-i aparține. Și aici apare încă o mare surpriză, absolut delicioasă. Anume, dacă ne uităm atent, observăm că dungile verticale de pe originalul său sacou se potrivesc foarte bine cu dungile copertinei din fundal, cea de la prima intrare de pe stânga, către baza scărilor. Și încă: albul pălăriei sale este același cu cel al copertinei de la terasa din dreapta, tot din fundal. La o adică, și (ponosiții?) pantofi par a fi de aceeași nuanță cu lespezile de piatră de pe jos.

E clar, deci, acum. Între individ și stradă există o relație certă, o relație care scapă la o privire rapidă, dar devine evidentă la una puțin atentă.

d) Ce e culmea culmilor – ne întoarcem iarăși la relația dintre el și cei din jur – e că nici unul dintre aceștia nu pare a fi avizat în privința prezenței lui acolo, darămite și asupra identității lui. Nici unul nu pare să îl vadă, toți trec pe lângă fără să fie măcar conștienți că e și el acolo, darămite să se întrebe cine e cu adevărat. Singurul care îl poate cerceta cu adevărat este privitorul fotografiei. 

4. Personajul, deci, nu e deloc unul oarecare. E o entitate aparte, care se identifică, misterios (mai ales că nu îi vedem fața; obiectul greu de deslușit pe care îl ține în mână – o pungă? – îl face și mai curios ), cu locul de care îi aparține. Este stăpânul interlop al străzii, poate, cel care conduce spectacolul din umbră, daca nu cumva este, mai degrabă, în mod fantastic, însuși spiritul ei. E în văzul tuturor, însă nimeni nu pare a fi dispus să îl vadă. 

În această lumină, mesajul fotografiei (căci avem de-a face cu o Fotografie) este unul cât se poate de profund. E vorba de veșnica problemă a percepției – toți privim, nimeni nu vede. Sau, mai precis, nimeni nu vrea să vadă. Există lucruri excepționale/supranaturale în jurul nostru,  la mai puțin de doi pași distanță, însă, ți-ai găsit! Fiecare dintre noi trece (încă în bermude) pe lângă ele ocupat de lucrurile superficiale cu care ne umplem zilnic timpul. 

Dungile copertinei nu sunt perfect identice cu cele ale subiectului? Să fim serioși :), câte modele de copertine și câte modele de sacouri există pe lumea asta? Care era probabilitatea să fie, deci, așa de apropiate ca formă, fie nu perfect? Personajele din stânga și din dreapta, „tăiate”, și pălăria suprapusă parțial peste fața fetei? Da, așa este, parcă m-ar deranja nițel – dar să mă preocup de ele realmente ar însemna să mă încăpățânez să nu văd pădurea din cauza copacilor, pentru că nu contează defel, deoarce nu încurcă cu nimic transmiterea mesajului. Ba poate chiar îl validează suplimentar, prin senzația implicită de spontaneitate și de irepetabilitate a clipei pe care autorul a capturat-o.

Un comentariu:

Ryan McNeal spunea...

hello, pai hai sa vedem:

Pare vara, da, are o imbracaminte mai aparte.
Da, sta in acea pozitie, poate fi pentru ca citeste ceva, un placa, de obicei oamenii nu se opresc sa citeasca povestea din spate. Imagineaza-ti cati sunt interesati de un loc si cati cunosc despre acel loc. Si aici incepe povestea turismului...

In mana, in mana poate tine o hartie care este probabil sa o fi primit si depinzand de personalitatea lui, daca a fost un fluturas si a vrut sa o ajute pe cea/cel care il distribuie acum ii vine sa renunte la el, o persoana egoista(care tine la lucruri) si cum nu vrea sa il arunce, dar poate il si enerveaza sa il tina in mana sau sa il indoaie, decide sa il roteasca pentru ca mai apoi sa il indrepte(daca e nevoie de el candva). Dar astea sunt simple supozitii.

In concluzie. Ceea ce vedeam intr-un filmulet pe youyiube. Lumea e facuta din sfere, conuri si cuburi. Mereu uit sa descompun/reduc imaginea la aceste 3 forme esentiale inainte sa realizez expunerea. Dupa se poate face ca nivel de analiza.